Caută
  • Dr. Laura Bacanu

Strabismul fals (pseudostrabismul)

Actualizată în: 15 Mai 2019

Un diagnostic oftalmologic frecvent la copiii mici, pseudostrabismul este falsa impresie de strabism, când, în realitate, axele oculare sunt perfect aliniate.

Cei mici au adesea baza nasului mai lată, ceea ce poate crea iluzia că unul dintre ochi este deviat (mai frecvent spre nas, în convergență). În plus, mulți dintre micuți prezintă niște pliuri de piele numite "epicantus", care acoperă parțial sau chiar total sclera ("albul ochiului") în zona dinspre nas, accentuând impresia ca ochii fug spre interior. Părinții observă că strabismul "apare" mai ales când copilul privește într-o parte.

Alteori, pseudostrabismul are drept cauză distanța prea mare (pseudostrabism divergent) sau prea mică dintre ochi (pseudostrabism convergent), ori există asimetrii ale fantelor palpebrale care păcălesc chiar și pe medicii de alte specialități.


A - Ochii sunt drepți și nu există fals strabism; B - Pacient cu epicantus marcat și pseudostrabism convergent (reflexele luminoase sunt centrate și simetrice; copilul privește spre dreapta, ceea ce crează iluzia că ochiul stâng fuge spre nas); C - Strabism convergent (reflexul cornean este asimetric, ochiul stâng deviază spre interior)



Cum se stabilește diagnosticul?


Copil cu pseudostrabism convergent: se observă reflexele luminoase care sunt simetrice și localizate în centrul pupilelor

Medicul oftalmolog folosește niște teste simple pentru a verifica poziția ochilor copilului. Unul dintre acestea constă în proiectarea unei lumini către ochii pacientului, apreciind dacă reflexele luminoase cad în centrul pupilei și sunt simetrice. În strabismul adevărat, lumina este centrată la unul dintre ochi, în timp ce la celălalt este localizată fie lateral de centrul pupilei, adesea pe iris (în strabismul convergent), fie intern (în strabismul divergent), inferior (în hipertropie) sau superior (în hipotropie). În pseudostrabism, reflexele corneene sunt centrate și perfect simetrice.








Pacient cu strabism convergent - lumina este localizată pe marginea pupilei la ochiul drept, care este deviat nazal, și în centrul acesteia la ochiul stâng

Un alt test, cu acuratețe mai mare, dar care cere colaborare din partea pacientului, este testul acoperirii (numit și "cover test"). Medicul se folosește de un fel de paletă translucidă, numită "ocluzor", cu care acoperă pe rând, în mod repetat, fiecare ochi, iar pacientul este rugat să privească un obiect. În strabism, ochiul de sub ocluzor adoptă o poziție conformă cu tipul de deviație (spre nas, în cel convergent, spre lateral, în cel divergent, în sus în hipertropie și în jos în hipotropie). Când ocluzorul este mutat de pe un ochi pe celălalt, se observă cum ochiul care a fost descoperit se mișcă pentru a prelua fixația asupra obiectului, iar cel care este acoperit deviază. În pseudostrabism, ochii ramân drepți pe durata testului.

Există și strabisme intermitente, în cazul cărora pacientul este capabil să își controleze bine poziția ochilor, iar deviația devine manifestă doar în anumite condiții (când privește obiecte foarte apropiate sau îndepărtate, când este obosit sau bolnav). Acestea pot scăpa neobservate dacă nu se instilează picături (Ciclopentolat 1% sau Mydriacyl 1%) ori nu se efectuează alte teste suplimentare. Pe lângă demascarea unui strabism convergent intermitent, picăturile au și rolul de a inactiva temporar mușchii acomodației (cei care prin contracția sau relaxarea lor ne ajută să vedem clar la distanțe diferite) și permit măsurarea dioptriilor reale ale ochilor.

Care este tratamentul?


Pseudostrabismul nu necesită terapie, nefiind vorba despre o afecțiune reală. Pe măsura ce copilul va crește, pliurile de piele de la baza nasului se vor atentua, iar impresia de fugă a ochilor va dispărea de la sine.

0 afișare
Str. Povernei 40-42, Clinica Povernei, et.3, sector 1, Bucuresti