Hipermetropia este cauzată de o eroare de focalizare. De exemplu, atunci când urmăriți un film la cinematograf, proiectorul trebuie să fie bine focalizat, astfel încât imaginea de pe ecran să fie clară. Lumina traversează lentilele naturale ale ochiului - corneea și cristalinul, la fel cum o face și prin lentilele proiectorului. În final, aceasta este proiectată în spatele ochiului, pe retină, similar cu imaginea de pe ecranul cinematografului. Să presupunem acum că ecranul s-ar afla prea aproape de proiector. Imaginea proiectată va fi neclară. În mod similar, în hipermetropie, atunci când axul antero-posterior al ochiului este prea scurt, obiectele apropiate vor fi percepute neclar.

De asemenea, unele anomalii de formă ale corneei sau cristalinului pot contribui la apariția hipermetropiei. 

Hipermetropia afectează atât copiii, cât și adultii, dar este mai frecventă la cei mici. 

La naștere, majoritatea nou-născuților sunt hipermetropi, urmând ca odată cu procesul de creștere, ochiul să se alungească, iar dioptria să scadă. 

Factorii genetici contribuie în anumite cazuri. Dacă sunteți părinți și aveți hipermetropie nefiziologică (care necesită ochelari), trebuie să știți că există riscul ca cel mic să moștenească eroarea de refracție. Este bine să vă aduceți copiii la control la o vârsta cât mai fragedă, pentru că depistarea tardivă a hipermetropiei crește riscul de apariție a strabismului convergent sau a ambliopiei (ochiului leneș).  

​